fățuială sf [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: feț~ sf / E: fățui + -eală] 1 Netezire a unei suprafețe. 2 Lustruire a unei suprafețe. 3 Poleire. 4 (Pgn) Aranjare a (suprafeței) unui lucru. 5 (Reg; fig) Lucru făcut în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuire. 7 (Pfm; fig) Bătaie dată cuiva (peste față). 8 Strat subțire de mortar, bine netezit reprezentând fața unei tencuieli.