FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui un obiect prin cioplire, prin frecare etc. ♦ A netezi tencuiala pe zid sau pe perete. ♦ (Rar) A da aspect frumos unui lucru. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. (În legătorie) A fățui. 4. Fig. (Pop.) A pălmui (peste față) pe cineva. – Din față.