făt, feți, s.m. – 1. Copil, prunc. (pop.) Fătul meu (fătu’ mnieu), formulă de adresare generică utilizată frecvent în Maramureș de adulți sau bătrâni persoanelor mai tinere, indiferent dacă există sau nu un grad de rudenie: „- Măieran ales pe masă, / Maică, drăguțu mă lasă. / – Lasă-l și tu, fătu’ meu” (Bilțiu, 2006: 159). ♦ (mit.) Făt Frumos, erou din basmele românești. 2. (bis.) Crâsnic, paraclisier, țârcovnic: „Nu te teme și nu avea grijă de mine, nici de banii bisericii că sunt curatori și este făt” (Bilțiu, 1999: 414). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (onom.) Făt, Fătu, Fătul, nume de familie frecvent în zona Dănești, Șișești, Șurdești (579 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. fetus „rod, mlădiță, vlăstar, copil” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX).