fărtoi [At: CREANGĂ, GL. / V: (Buc) ~tâi, (Mol; Mun) har~, hartui, artoi, furtui / Pzi: ~esc / E: fărtălui css] (Îrg) 1 vt A da într-o parte, apucând de partea dinapoi. 2 vt (Pex; mai ales despre care) A cârmi, ieșind de pe drum. 3 vt (Îf hartoi, artoi) A cârmi căruța de departe în semicerc. 4 vr (D. sanie) A aluneca (pe neașteptate) cu spatele într-o parte, din cauza drumului alunecos și denivelat.