FĂGĂDAȘ s. n. (Criș., Trans. SV) Promisiune. Dirept ești și neschimbătorul în făgădașurile tale. SA, 5^r. Voiu plini căile meale și făgădașul mieu. MOL. 1688, 235^r. S-au bizuit în făgădașul tău. MISC. SEC. XVII, 75^v; c.f. AGYAGFALVI; CAT. CALV. apud TEW: N TEST. (1648), apud TEW : CS, 4^v; C 1692, 515^v: VISKI. apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW: PP, 35^v. Etimologie: magh. fogadás. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d u i a I ă, j u r u i n ț ă, j u r u i r e, j u r u i t ă.