făcău² sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~caie / E: nct] (Pop) 1 (La moară) Arbore (20). 2 Roată de moară cu fus vertical. 3 Subansamblu format din arbore-roata morii. 4 Moară mică (întrebuințată pe apele de munte) având roata cu fusul vertical. 5 (Pgn) Râșniță. 6 (Îe) A dejuga de Ia moară la ~ A ajunge de la bine la (mai) rău. 7 Aripa morii de vânt. 8 Fiecare din scafele roții morii Si: căuș (29). 9 Băț (gros) cu care se amestecă lichidele dintr-un recipient.