FĂCĂTURĂ, făcături, s. f. (În superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuintat de vrăjitoare. ♦ Expr. Parcă-i (sau gîndeai că-i) făcătură = parcă ar fi la mijloc o vrajă (se spune cînd cineva nu izbutește cu nici un chip în acțiunile pe care le întreprinde). – Din fac (prez. ind. al lui face) + suf. -ătură.