făcăleț sn [At: PANN, P. V. I, 22/7 / Pl: ~e / E: făcăli + -eț] 1 Băț gros și neted, folosit la mestecarea mămăligii etc. Si: (reg) coleșer (1), făcălău (1), făcăleș, făcălete, melesteu, mestecău. 2 Sucitor. 3 (Pop; îe) A amesteca vorba ca ~ul mămăliga A se bâlbâi. 4 (Pop; îae) A spune prostii. 5 (Pop; îs) Gol ~ Complet gol Si: gol pușcă, gol nap. 6 (Pop; fig; îas) Extrem de sărac. 7 (Îrg) Bâtă groasă.