făcliuță sf [At: CARAGIALE, S. 154 / P: ~cli-u~ / V: (4) făchiu~, fărhi~ / E: făclie + -uță] 1-2 (Șhp) Făclioară (1-2). 3 (Bot; Buc) Mușchi din familia politricaceelor, cu frunze înguste și ascuțite, ce formează tufe sau pajiști verzi-brune (Pogonatum aloides). 4 (Bot; Buc) Mușchi-de-pământ (Polytrichum commune).