FÂCE, fac, vb. III. A. Tranz. I. (Verbul exprimă acțiunea de a realiza, de a produce ceva) 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a fabrica un obiect. ♦ A prăcura (cuiva) un obiect, dispunînd confectionarea lui de către altcineva. Făcindu-i haine frumoase, se cunună cu ea (ȘEZ.). 2. A construi, a clădi (o casă, un pod etc.); a ridica, a așeza (clăi, stoguri etc.). 3. A găti, a prepara un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a întocmi o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A crea, a stabili, a institui o lege. 6. A ciștiga, a agonisi, a stringe bani, avere. 7. (În expr.) A face focul = a așita, a aprinde focul. A face praf = a stirni, a ridica praful; fig. a zdrobi, a distruge, a nimici. II. (Verbul exprimă acțiunea de a produce din sine) 1. (Despre femei) A naște. ♦ Expr. (Fam.) De cind l-a făcut mă-sa = de cind s-a născut. ♦ (Despre soți; cu complementul « copil ») A procrea. ♦ (Despre mamifere) A făta; a puia. 2. (Despre păsări; cu complementul « ou ») A oua. 3. (Despre pomi) A produce, a da roade. ♦ (Despre plante) A scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 4. (Despre ființe și plante) A căpăca o rană; a excreta etc. Șpume făcea la gură (NEGRUZZI). ♦ (Franțuzism) A se îmbolnavi de... A făcut o scarlatină. 5. (În expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau pintece) = a capăta burtă, a se îngrășa. (Despre pantalonii) A face genunchi = a se deforma de multă purtare, arcuindu-se în dreptul genunchilor. III. (Exprimă acțiunea de a provoca ceva) 1. A aduce pe cineva sau ceva în situația de a..., a întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să... ; a da cuiva posibilitatea de a... C-un zimbef faci gindirea-mi să se-mbete (EMINEȘCU). 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare (CREANGĂ). 3. A obliga, a sili, a constringe, a pune pe cineva să... Nu mă face să-ți zic pe nume! (ALECȘANDRI). 4. A predispune la ceva; a îndemna. Eu te fac să-aiuți în taină Mersul cîrdului de cerbi (EMINEȘCU). IV. (Exprimă acțiunea de a da sau de a atribui unei ființe sau unui lucru altă stare, însușire, formă sau menire decît cea pe care o are sau o avea) 1. A aduce pe cineva sau ceva într-o anumită stare. Las' că te fac eu cu grâu (CREANGĂ). ♦ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindecă. A face pe cineva cunoscut = a aduce pe cineva în situația de a fi cunoscut (de altii), de a fi renunțat. A face (ceva) cunoscut = a vesti, a da de știre (prin lume). A face (pe cineva) cuc (sau tun) = a îmbătă tare pe cineva. A face (pe cineva sau ceva) în două (sau în patru) = a despica în două sau în patru, a tăia în bucati; a sfârîma. 2. (Numele ființei sau lucrului care suferă transformarea stă în cazul acuzativ sau este introdus prin prep. « din ») A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur (EMINEȘCU). ♦ Expr. A face din ființar armăsar sau (mai rar) a face calul armăsar = a exagera, a da lucrurilor o importanță mai mare decit au în realitate. A face (pe cineva) din cal măgar = a-și bate joc de cineva; a înjosii. A face (cuiva) coastele pintece = a bate pe cineva tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămine treaz toată noaptea. 3. A zice, a spune (despre cineva) că este...; a învinui, a acuza pe cineva de... A început a te lua lumea la ochi și a te face prost (ȘEZ.). ♦ Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocări (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele. V. (Exprimă acțiunea de a da unui lucru o formă definitivă sau potrivită destinației sale) 1. A aranja, a potrivi ceva pentru un anumit scop; a pregăti. Făcă paturile devreme (ȘADOVEANU). ♦ Expr. A-și face ghetele = a-și lustrui ghetele. 2. A-și aranja, a-și dichiși părul, unghiile, buzele, sprincenele etc. VI. 1. A săvîrși, a făptui. Ce faci acolo? (ALECȘANDRI). ♦ Expr. A face abstracție de... = a ignora, a lăsa la o parte, a nu lua în considerare. Face ce face (sau ce poate) și... = încercă în toate felurile și izbutește să... ; nu știu cum, procedează că... ; vorba e că... Ce face și cum face... sau ce (sau cum) face și ce (sau cum) drege = ce pune la cale și cum o învîrtește că... (sau ca să...). A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea ocupație; b) a nu-i rămine cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea incotro; c) a face o gafă, o imprudență, o trăsnaiie, o prostie. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) trebuință de..., a nu-i trebuie; a nu avea (nici un) folos de... Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o mai duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile) să (sau ca să)... = a încerca tot posibilul, a se căznî în toate felurile spre a... (Exprimînd surpriza și purtînd accentul în frază) Ce face!? = ce? cum? Ce (tot) faci (sau ce ai făcut) de...? = ce și s-a întîmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic, nu am nici un folos; b) nu sint vinovat de nimic. Vazănd și făcînd = procedînd conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva sau cu ceva = a avea de lucru cu cineva sau cu ceva, a avea ceva comun cu cineva sau cu ceva. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! (Refl.) Ș-a făcut = ne-am înțeles, s-a aranjat, fii fără grija. ♦ (În locuțiuni verbale) A-și face închipuire = a-și închipui. A-și face trebuintă = a-i trebui. A face tocmeală = a se tocni. A-și face joc = a se juca. (Înv.) A face o știre = a înștiința. A face monopol = a monopoliza. A face întrebare = a întreba. 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza. Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo (IȘPIREȘCU). ♦ Expr. Nu face nimic = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță. ♦ A pricinui cuiva o supărare. Și mă mir ce i-am făcut (CÔȘBUC). ♦ Expr. A i-o face (bună sau lată sau cu vîrf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a aduce cuiva un rău, o vătămare; a învăța minte (pe cineva). ♦ Refl. (Cu pronumele în dativ, în locuțiuni verbale) A-și face ginduri (sau griji) = a se îngrijora. A-și face inima rea = a se întrista. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. Șe minună de atîta cinste ce i se făcă (IȘPIREȘCU). 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria de ostaș (CREANGĂ). ♦ Expr. A face tîrg = a încheia tîrgul, a cădea de acord. ♦ A juca (o partidă de sah, de tenis etc.). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățămint. Face medicina. 5. (Cu complementul « semn ») A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. ♦ (Cu elipsa complementului și cu determinări introduse prin prep. « cu » sau « din », indicînd o parte a corpului) Face din cap că a înțeles Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn ascuns; b) fig. a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Șă-mi fac traiul și să mor (ALECȘANDRI). 8. (În expr.) A face prietenie (tovărașie etc.) cu cineva = a lega, a întreține legături de prietenie (de tovărașie etc.) cu cineva, a se împrieteni (întovărăși) cu cineva. B. Intranz. I. 1. A proceda, a se comporta. Fă cum știi... numai să fie bine (CREANGĂ). Expr. A face bine (sau rău) că (sau de), exprimă o aprobare (sau o dezaprobare) a acțiunilor cuiva. A acționa, a lucra, a se manifesta (în felul cum obișnuiește). Judecau... cum fac camerele lorzilor (BĂLCEȘCU). Refl. (În construcții interogative și interogative indirecte, cu un complement exprimat prin pron. « ce ») A se descurca, a se aranja. Ce te faci tu acum? (IȘPIREȘCU). 2. (Pop.) A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (Determinat prin « a bine», « a rău», « a ploaie» etc.) A prevesti. Parcă nu faceți a bine (CREANGĂ). 4. (În superstiții) A vrăji, a fermeca, a lega prin vrăji. Îți face cu ulcica (ALECȘANDRI). II. 1. A valora, a prețui. 2. A costa. 3. (La pers. 3, cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...) a merita (să...). Expr. Fie, că face! sau scump, dar face! se spune despre un lucru scump, greu de dobîndit, dar valoros (bun, frumos etc.). 4. (Fam., în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva. III.1. (Determinat printr-un adverb, o locuțiune adverbială sau un complement circumstanțial de loc care indică o direcție) A se îndrepta, a merge, a porni (catre sau spre...). Am făcut pe Olt la deal (ȘEZ.). Expr. (Înv.) A nu avea incotro face = a nu se putea împotrivi, a se resemna. Refl. I.1. (Despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi. Expr. A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a i se întuneca cuiva înaintea ochilor; a se infuria; a i se face rău. Impers. A i se părea cuiva că vede sau aude (în vis sau în fantezie). Șe făcea că vede [în viș] pe Nechifor Lipan (ȘADOVEANU). 2. (Despre drumuri, văi etc.) A se forma, a începe; a se deschide. Șe făcea... o vale lungă (ALECȘANDRI). 3. (Despre senzații sau sentimente; construit cu dativul) A se naște, a se produce (în cineva) deodată starea de..., a fi cuprins de... I se făcă frică (ȘEZ.). Impers. A fi cuprins de o atracție puternică spre ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. A se întîmpla. Și cum zise el, așa și se făcă (IȘPIREȘCU). Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Ce s-a făcut cu...? = ce s-a întîmplat cu...? Cum se face că... (sau de...)? = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul... se făcea mai isteț (IȘPIREȘCU). Expr. A se face stăpîn pe ceva = a lua un lucru în stăpînire cu forța. (Despre drumuri) A se face în două = a se bifurca, a se despărți. Expr. (În locuțiuni verbale) A se face galben = a se îngâlbeni. A se face vinăț = a se învineți. A ajunge la numărul de..., la un total de... A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Determinat prin « la loc » sau « iară ») A redeveni. Șe făcuseră iară oameni (IȘPIREȘCU). 2. A se preface, a simula. Eu mă fac că plec (COȘBUC). Intranz. A-și lua infățișarea de..., a se arată, a-și da aere de... Face pe nevinovata (NEGRUZZI). Intranz. A îndeplini o funcție ocazională (pentru care nu are calificare). – Lat. facere.