2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

futut1 sn [At: MDA ms / V: ~tat1 / Pl: (nob) ~uri / E: fute] 1-8 Futere (1-8).

futut2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~tat2 / Pl: ~uți, ~e / E: fute] (Pop) 1 (Trv) Care întreține raporturi sexuale. 2 (Îe) Și bătută, și ~ă, și cu vițica pierdută Se spune despre cineva păgubit sub toate aspectele. 3 (Fam) Obligat la eforturi prea mari Si: (fam) frecat2 (11). 4 (Fam) Certat2. 5 (Fam) Înșelat2. 6 (Fam) Agasat2. 7 (Fam; d. timp) Irosit2. 8 (Fam) Bătut2. 9 (Fam; șfg) Învins2. 10 (Fam; gmț) Făcut2. 11 (Fam; gmț; d. o treabă) Lucrat prost. 12 (Fam) Distrus2.

fute [At: (a. 1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~ta / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop) 1-2 vtr (Trv) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam) a freca (22). 4 vt (Fam) A certa. 5 vt (Fam) A înșela. 6 vt (Fam; șîe a ~ la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Și îae) A plictisi. 8 vt (Fam; îe) A(-și) ~ timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A ~ una (sau o bătaie) cuiva A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam; îe) A i-o ~ cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam; șfg) A învinge. 12 vt (Fam; gmț) A face. 13 vt (Fam; gmț; șîe a ~ treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam) A distruge. 15 vt (Îc) ~-vânt Om de nimic. 16 vt (Orn; îae) Codobatură (Motacilla alba).

fúte [At: (a. 1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~tá / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop.) 1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam.) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam.) a freca (22). 4 vt (Fam.) A certa. 5 vt (Fam.) A înșela. 6 vt (Fam.; șîe a fute la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Și îae) A plictisi. 8 vt (Fam.; îe) A(-și) fute timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A fute una (sau o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam.; îe) A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam.; șfg) A învinge. 12 vt (Fam.; gmț) A face. 13 vt (Fam.; gmț; șîe a fute treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam.) A distruge. 15 vt (Îc) fute-vânt Om de nimic. 16 sf (Orn; îac) Codobatură (Motacilla alba).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fúte, prez. ind. pers. I fut, vb. (Forma futu- din formulele de imprecație fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc. prezintă și variante eufemistice ắtu-, tu-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fúte (fut, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. joder, port. foder.Der. futai, s. n. (Arg., copulație, coit); futevînt, s. m. (codobatură; leneș, trîndav), cf. it. fottivento „nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.” (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credința populară că anumite ființe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ◊ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecație (fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

futut,- ă, futuți, -te adj. (obs.) 1. (d. oameni) care a avut un contact sexual. 2. (d. lucruri) stricat, defect. 3. (d. oameni) băut; nenorocit, distrus. 4. (tox.) aflat sub influența unei supradoze de substanțe narcotice; năuc, drogat.

a fute (pe cineva) la cap / la icre expr. (obs.) a tracasa, a pisălogi, a cicăli, a bate la cap; a irita, a exaspera.

a fute buha / vântul expr. (obs.) a lenevi, a trândăvi.

a fute calul în pizdă expr. (obs.) a avea necazuri, a da de bucluc, a fi la ananghie.

fute, fut (obs.) I. v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva). 2. (fig.) a strica (ceva). 3. (fig.) a bate (pe cineva); a nenoroci (pe cineva). II. v. r. (d. oameni) a avea contact sexual (cu un partener de sex).

futu-i (mama mă-sii)! interj. (obs.) (cu conotații admirative, cât și de respingere) extraordinar!

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

fuți, nu fuți, vremea pulii trece prov. (obs.) carpe diem!; trăiește-ți clipa!; bucură-te de ziua de azi!

și futut, și cu banii luați expr. (obs.) expus simultan mai multor necazuri / nenorociri; jefuit și maltratat; foarte păgubit.

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.

Intrare: futut
futut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • futut
  • fututul
  • fututu‑
  • futu
  • fututa
plural
  • futuți
  • futuții
  • futute
  • fututele
genitiv-dativ singular
  • futut
  • fututului
  • futute
  • fututei
plural
  • futuți
  • futuților
  • futute
  • fututelor
vocativ singular
plural
Intrare: fute
verb (VT603)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fute
  • futere
  • futut
  • fututu‑
  • futând
  • futându‑
singular plural
  • fute
  • futeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fut
(să)
  • fut
  • futeam
  • futui
  • futusem
a II-a (tu)
  • fuți
(să)
  • fuți
  • futeai
  • futuși
  • futuseși
a III-a (el, ea)
  • fute
(să)
  • fu
  • futea
  • futu
  • futuse
plural I (noi)
  • futem
(să)
  • futem
  • futeam
  • futurăm
  • futuserăm
  • futusem
a II-a (voi)
  • futeți
(să)
  • futeți
  • futeați
  • futurăți
  • futuserăți
  • futuseți
a III-a (ei, ele)
  • fut
(să)
  • fu
  • futeau
  • futu
  • futuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)