fute (fut, futut), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. joder, port. foder. – Der. futai, s. n. (Arg., copulație, coit); futevînt, s. m. (codobatură; leneș, trîndav), cf. it. fottivento „nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.” (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credința populară că anumite ființe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).