2 definiții pentru fusilare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUSILA vb. tr. (rar) a împușca. (< fr. fusiler)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fusila vb., ind. prez. 1 sg. fusilez, 3 sg. și pl. fusilează; conj. prez. 3 sg. și pl. fusileze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fusilare
fusilare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fusilat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)