furtișag sn [At: VARLAAM, C. 325/1 / V: (înv) ~tuș~ / Pl: ~uri / E: furt + -ișag după mg tolvajság] 1 (Înv) Furt (1). 2 Furt (1) de mici proporții Si: ciupeală. 3 (Apc) Strângere în roiuri a albinelor, pe timp de secetă, primăvara sau toamna, în încercarea de a pătrunde în stupii care nu le aparțin.