2 definiții pentru furor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURÓR s. n. stare paroxistică reprezentând gradul cel mai înalt de iritabilitate. (< lat. furor)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: furor
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furor
  • furorul
  • furoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • furor
  • furorului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)