O definiție pentru furciform
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FURCI- „bifurcație, bifurcat”. ◊ L. furca „furcă” > engl. furci- > rom. furci-. □ ~fer (v. -fer), adj., cu ramificație bifurcată; ~form (v. -form), adj., în formă de furcă.
Intrare: furciform
furciform adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)