Definiția cu ID-ul 990039:


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURCĂ s. 1. (înv.) ostie. (Drac reprezentat cu ~ în mînă.) 2. (Transilv.) gearmăn, hantarig. (~ la fîntînă.) 3. (TEHN.) braț, mînă, stîlp, (reg.) ciocan, cujbă. (~ la războiul de țesut.) 4. (TEHN.) pisc, (reg.) cîrlig, grui, popîrțac. (~ la car.) 5. (ANAT.) furca-pieptului = (pop.) lingurea, lingurică, (reg.) lingura-pieptului. 6. (prin Mold. și Transilv.) cujeică. (~ de tors.) 7. (pop.) furcărie. (Șezătoarea la care se toarce se numește ~.)