fur, furi, s.n. Hoț, tâlhar: „...iară într-altă formă cine o va depărta, să fie judecat de Dumnezău ca un fur de cele sfinte” (Bârlea, 1909: 214). ■ (top.) Valea Furului, afluent al râului Baicu, din hotarul loc. Dragomirești. (Sec. XV). – Lat. fur, furis „hoț” (DEX, MDA).