2 definiții pentru funtui


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNTUÍ vb. v. sechestra.

Intrare: funtui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • funtui
  • funtuire
  • funtuit
  • funtuitu‑
  • funtuind
  • funtuindu‑
singular plural
  • funtuiește
  • funtuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • funtuiesc
(să)
  • funtuiesc
  • funtuiam
  • funtuii
  • funtuisem
a II-a (tu)
  • funtuiești
(să)
  • funtuiești
  • funtuiai
  • funtuiși
  • funtuiseși
a III-a (el, ea)
  • funtuiește
(să)
  • funtuiască
  • funtuia
  • funtui
  • funtuise
plural I (noi)
  • funtuim
(să)
  • funtuim
  • funtuiam
  • funtuirăm
  • funtuiserăm
  • funtuisem
a II-a (voi)
  • funtuiți
(să)
  • funtuiți
  • funtuiați
  • funtuirăți
  • funtuiserăți
  • funtuiseți
a III-a (ei, ele)
  • funtuiesc
(să)
  • funtuiască
  • funtuiau
  • funtui
  • funtuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)