fundamentalist s. m., adj. Extremist de factură religioasă, cu precădere islamică, fanatic ◊ „Ar fi o nenorocire dacă o mișcare creștină fundamentalistă ar vrea să creeze un stat creștin fundamentalist, cum există statele islamice fundamentaliste.” Contr. 6 IX 91 p. 11. ◊ „Un comando fundamentalist islamic [...] se hotărâse să arunce în aer autocarul.” R.l. 31 VII 93 p. 2. ◊ „Fundamentaliștii, în Bosnia sau la Hebron, își descarcă mitralierele în mulțime.” ◊ „22” 9/94 p. 1; v. și R.lit. 9 V 91 p. 17, R.l. 14 III 94 p. 9; v. și jihad (din fundamental + -ist; I. Preda în LR 1112/92 p. 589)