O definiție pentru funcic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fúncic adj. m., pl. fúncici; f. sg. fúncică, pl. fúncice

Intrare: funcic
funcic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funcic
  • funcicul
  • funcicu‑
  • funcică
  • funcica
plural
  • funcici
  • funcicii
  • funcice
  • funcicele
genitiv-dativ singular
  • funcic
  • funcicului
  • funcice
  • funcicei
plural
  • funcici
  • funcicilor
  • funcice
  • funcicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)