FULGURÍT (< fr. {i}; {s} lat. fulgur „fulger”) s. n. (GEOL.) Formațiune tabulară cu diametru mic și lungime de mai mulți metri, constituită dintr-o masă sticloasă formată din topirea rocii pe care a căzut fulgerul. Apare pe crestele munților, pe versanții văilor lipsite de vegetație, pe plaje și în deșerturi.