FULGURAȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului, neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile îndepărtate ale atmosferei. 2. (Med.; în expr.) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scîntei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiune s. f.] – Fr. fulguration (lat. lit. fulguratio, -onis).