3 definiții pentru fulgura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fulgura vi [At: DN3 / Pzi: 3: ~rea / E: fr fulgurer, lat fulgurare] (Liv) A fulgera (1).

FULGURÁ vb. I. intr. (Liv.) A fulgera. [Cf. fr. fulgurer, lat. fulgurare].

FULGURÁ vb. intr. (livr.) a fulgera. (< fr. fulgurer, lat. fulgurare)

Intrare: fulgura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fulgura
  • fulgurare
  • fulgurat
  • fulguratu‑
  • fulgurând
  • fulgurându‑
singular plural
  • fulgură
  • fulgurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fulgur
(să)
  • fulgur
  • fulguram
  • fulgurai
  • fulgurasem
a II-a (tu)
  • fulguri
(să)
  • fulguri
  • fulgurai
  • fulgurași
  • fulguraseși
a III-a (el, ea)
  • fulgură
(să)
  • fulgure
  • fulgura
  • fulgură
  • fulgurase
plural I (noi)
  • fulgurăm
(să)
  • fulgurăm
  • fulguram
  • fulgurarăm
  • fulguraserăm
  • fulgurasem
a II-a (voi)
  • fulgurați
(să)
  • fulgurați
  • fulgurați
  • fulgurarăți
  • fulguraserăți
  • fulguraseți
a III-a (ei, ele)
  • fulgură
(să)
  • fulgure
  • fulgurau
  • fulgura
  • fulguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)