FULGER, fulgere, s. n. 1. Fenomen luminos care însoțește o descărcare electrică între doi nori. ◊ Expr. Ședință (sau miting) fulger = ședință (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment important. Telegramă fulger = telegramă transmisă (în schimbul unei suprataxe) mai repede decît telegramele obișnuite. ◊ Loc. adj. și adv. Ca fulgerul (sau ca un fulger) = iute, scurt, subit. 2. Fig. Lumină, sclipire puternică și trecătoare; scăpare, străfulgerare. – Lat. fulger (= fulgur, -uris).