FUITUIALĂ, fuituieli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din cîlți, cîrpe, hîrtie, care se bate în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Var.: fultuială s. f.] – Din fuitui (puțin foiosit) + suf. -eală.