FUIOR, fuioare, s. n. Mănunchi de cînepă, de in, mai rar de lînă sau de borangic, melițat și periat, gata de tors. ◊ Expr. (Pop.) A-și lua ale trei fuioare = a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pînză de cînepă sau de in. Cămașă de fuior.