2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fușerit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fușeri] (Fam) 1-2 Fușereală (1-2).

fușerit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fușeri] (Fam; d. lucruri) 1 Răscolit1. 2 Făcut de mântuială Si: rasolit2.

FUȘERÍ, fușeresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A răscoli (1). 2. A face un lucru de mântuială; a rasoli. – Cf. fușalău.

FUȘERÍ, fușeresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A răscoli (1). 2. A face un lucru de mântuială; a rasoli. – Cf. fușalău.

fușeri vt [At: DEX2 / Pl: ~resc / E: ns cffușalău] (Fam) 1 A răscoli. 2 A face un lucru de mântuială Si: a rasoli.

fușerí vb. IV (fam.) Frunzări ◊ „O nouă carte ce nu se poate fușeri, ea cerându-se citită cu creionul în mână.” Săpt. 1 XII 78 p. 10 (din fușerai)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*fușerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fușerésc, imperf. 3 sg. fușereá; conj. prez. 3 să fușereáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fușeri, fușeresc v. t. a face ceva la un nivel calitativ extrem de scăzut, a face un lucru de mântuială

Intrare: fușerit
fușerit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fușerit
  • fușeritul
  • fușeritu‑
  • fușeri
  • fușerita
plural
  • fușeriți
  • fușeriții
  • fușerite
  • fușeritele
genitiv-dativ singular
  • fușerit
  • fușeritului
  • fușerite
  • fușeritei
plural
  • fușeriți
  • fușeriților
  • fușerite
  • fușeritelor
vocativ singular
plural
Intrare: fușeri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fușeri
  • fușerire
  • fușerit
  • fușeritu‑
  • fușerind
  • fușerindu‑
singular plural
  • fușerește
  • fușeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fușeresc
(să)
  • fușeresc
  • fușeream
  • fușerii
  • fușerisem
a II-a (tu)
  • fușerești
(să)
  • fușerești
  • fușereai
  • fușeriși
  • fușeriseși
a III-a (el, ea)
  • fușerește
(să)
  • fușerească
  • fușerea
  • fușeri
  • fușerise
plural I (noi)
  • fușerim
(să)
  • fușerim
  • fușeream
  • fușerirăm
  • fușeriserăm
  • fușerisem
a II-a (voi)
  • fușeriți
(să)
  • fușeriți
  • fușereați
  • fușerirăți
  • fușeriserăți
  • fușeriseți
a III-a (ei, ele)
  • fușeresc
(să)
  • fușerească
  • fușereau
  • fușeri
  • fușeriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fușeri familiar

  • 1. A răscoli.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A face un lucru de mântuială.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: rasoli

etimologie:

  • cf. fușalău
    surse: DEX '98 DEX '09