FRONTO- „front meteorologic, masă de aer”. ◊ L. frons, tis „frunte” > fr. fronto-, germ. id., it. id. > rom. fronto-. □ ~focometru (v. foco-₁, v. -metru₁), s. n., aparat cu care se măsoară distanța focală a lentilelor corectoare; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces meteorologic de formare a suprafețelor frontale și a perturbațiilor atmosferice legate de ele; ~liză (v. -liză), s. f., ansamblu de procese atmosferice care însoțesc dispariția unui front meteorologic; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul fronturilor meteorologice.