FRONTAL, -Ă, frontali, -e, adj. 1. Care ține de regiunea frunții. ♦ (substantivat, n. ; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. – Fr. frontal.