front¹ s. n. (arh.) Plan vertical care coincide cu alinierea căii de circulație ◊ „La parterul blocului din calea Victoriei 6064 se asigură – prin reamenajare – un front atractiv de expunere a stofelor de calitate superioară, tricotajelor și lenjeriei fine, articolelor de marochinărie.” R.l. 20 VIII 77 p. 3. ◊ „Imaginea globală ce se va realiza va fi aceea a unui sistem de străzi de mare capacitate (3580 m între fronturile construite) cu legături funcționale clar conturate.” R.l. 10 X 78 p. 2 (din fr. front; LTR; DEX, DN3)