frișcălí, frișcălesc, v.t. A lovi (pe cineva) ușor, a da o pălmuță. – Var. a lui frișcui „a plesni cu nuiaua” (< frișcă „nuia”), contam. cu prișcăli „a plesni cu nuiaua sau cu biciul” (cf. prișcală „bețișor în jocurile de copii, cu care un jucător este lovit pe spate, pentru a ghici cine l-a atins”).