frangleză s. f. ♦ 1. ◊ „Intrată deja în literatură, mai mult pe latura ei anecdotică, «frangleza» este denumirea dată acelei limbi franceze care folosește foarte multe cuvinte engleze, fără încercare de asimilare a lor și fără ca ele să fi devenit necesare datorită absenței unui echivalent în limba franceză.” Sc. 14 VII 64 p. 3. ♦ 2. (impropriu) ◊ „Acțiunea lingviștilor de combatere a ceea ce ei numesc «frangleză», un limbaj alambicat, care tinde să se extindă ca urmare a invaziei terminologiei tehnice.” Sc. 4 V 74 p. 6 (din fr. franglais, răspândit prin titlul cărții lui R. Etiemble, Parlez-vous franglais?; DMN 1959)