fotoconductor, -toare adj. (electr.) Variabil^[1] la conductibilitatea electrică a unor substanțe sub efectul radiațiilor ◊ „Aceste materiale plastice conțin în special clor și simpla radiație ultravioletă a soarelui în cursul zilei este suficientă pentru a le face fotoconductoare în întreaga lor masă în cursul nopții.” I.B. 18 XII 63 p. 3; v. și pasphil (din fr. photoconducteur; PR 1950; DT)