forăstui, forăstuiesc, (forostui), vb. tranz. – (reg.) 1. A lipi: „El iute o forăstuit / Ptiele cu ptiele, / Carne cu carne, / Măduă cu măduă” (Papahagi, 1925: 281). 2. A îmbina două bucăți de fier prin înfocare; a suda (ALR, 1956: 549). – Din magh. forrasztani „a lipi; a cicatriza” (Scriban, MDA).