formalitate sf [At: (a. 1833) URICARIUL V, 350/9 / Pl: ~tăți / E: fr formalitè] 1 Condiție de formă impusă de o dispoziție legală pentru îndeplinirea și valabilitatea unui act juridic. 2 Cerință impusă de regulile de politețe. 3 Procedură, acțiune impusă, dar lipsită de o importanță efectivă și a cărei realizare nu presupune nici o dificultate.