FORFOTI (-tesc) vb. intr. familiar 1 A umbla grăbit, a se mișca în grabă de colo pînă colo: toată lumea forfotea în sus și ’n jos CAR.; samsarii care forfotesc de colo pînă colo BR. -VN. ¶ 2 A fierbe, a clocoti încet la foc (vorb. de mîncărurile care au scăzut prea mult și s’au îngroșat: scrobul cu smîntînă mai forfotește încetișor VLAH. ¶ 3 Fig. familiar A-i toca mereu gura, a flecări: gura forfotește, lumea vorbește NOV. [onom.].