font, fonturi, s.n. – (reg.) 1. Unitate de măsură pentru cereale echivalent cu ½ kg (ALRRM, 1971: 419; Săpânța). 2. Cântar (ALRRM, 1973; Bârsana, Mara, Giulești). 3. Greutate de ½ kg utilizată la cântărirea cerealelor: „Fiarele-s de un fontuț / Le-a purta mândru răruț” (Bârlea, 1924, II: 60). ♦ (onom.) Font, Fonta, Fontu, nume de familie (289 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui funt (< germ. Pfund „livră”) (Scriban; Țurcanu, 2005), magh. font, pol. funt (< lat. pondus „greutate la cântar”) (Scriban).