O definiție pentru fonomanie
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FONO-2 „ucidere, omucidere, asasinare”. ◊ gr. phonos „asasinat” > fr. phono-, engl. id. > rom. fono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de a nu fi asasinat; ~manie (v. -manie), s. f., impuls patologic către omucidere.
Intrare: fonomanie
fonomanie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||