2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fonografiá vb., ind. prez. 1 sg. fonografiéz, 3 sg. și pl. fonografiáză

Intrare: fonografiere
fonografiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonografiere
  • fonografierea
plural
  • fonografieri
  • fonografierile
genitiv-dativ singular
  • fonografieri
  • fonografierii
plural
  • fonografieri
  • fonografierilor
vocativ singular
plural
Intrare: fonografia
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fonografia
  • fonografiere
  • fonografiat
  • fonografiatu‑
  • fonografiind
  • fonografiindu‑
singular plural
  • fonografia
  • fonografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fonografiez
(să)
  • fonografiez
  • fonografiam
  • fonografiai
  • fonografiasem
a II-a (tu)
  • fonografiezi
(să)
  • fonografiezi
  • fonografiai
  • fonografiași
  • fonografiaseși
a III-a (el, ea)
  • fonografia
(să)
  • fonografieze
  • fonografia
  • fonografie
  • fonografiase
plural I (noi)
  • fonografiem
(să)
  • fonografiem
  • fonografiam
  • fonografiarăm
  • fonografiaserăm
  • fonografiasem
a II-a (voi)
  • fonografiați
(să)
  • fonografiați
  • fonografiați
  • fonografiarăți
  • fonografiaserăți
  • fonografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • fonografia
(să)
  • fonografieze
  • fonografiau
  • fonografia
  • fonografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)