fonoconfort s. n. 1966 (acust.) Ansamblul condițiilor care fac o locuință comodă din punct de vedere fonic ◊ „Am dori să clarificăm de la început [...] coordonatele până la care ne propunem să dezbatem noțiunea pe care noi am numi-o «fonoconfort». Nu vrem să înțelegem prin apartament un studio de televiziune, izolat astfel încât să nu pătrundă în interiorul lui nici cel mai mic zgomot [...]” R.l. 23 XI 66 p. 3 (din engl. phonocomfort; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132; DN3)