Definiția cu ID-ul 1100920:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fonf, foanfă [At: EMINESCU P. 247 / V: fomf / Pl: ~i. foanfe / E: fo] (Pfm) 1-2 smf, a (Persoană) care pronunță nazal Si: fonfăit2 (2-3), fârnâit2 (1-2). fornăit2 (1-2) 3 s (Înv; prt; d. pronunție; îe) À la ~é Cu aere pretențioase de distincție (imitând pronunția franțuzească). 4-5 smf, a (Persoană) care pronunță cu dificultate. 6 smf Neghiob.