Definiția cu ID-ul 900832:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONÉTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii care studiază sunetele limbii. Fonetica a ajutat în mare măsură lingvistica să devină o știință. L. ROM. 1953, nr. 3, 19. Fonetica este în legătură nemijlocită cu întregul vocabular, căci ea furnizează sunetele din care se alcătuiesc cuvintele. GRAUR, F. L. 161. ◊ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele fără a se mărgini la o limbă anumită. Fonetică descriptivă = ramură a foneticii care definește și clasifică sunetele vorbite, în general, sau sunetele unei limbi anumite, la un moment dat. Fonetică istorică = ramură a foneticii care stabilește legile care determină transformarea sunetelor unei limbi date sau a unei familii de limbi. Fonetică experimentală = studiul sunetelor vorbirii, făcut cu ajutorul a diferite aparate de înregistrare, de reproducere etc. Fonetică funcțională = fonologie.