Definiția cu ID-ul 497855:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

foiufiu (-ii), s. m. – Saschiu (Vinca herbacea). – Var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr-o etimologie populară care le-a apropiat de foaie și de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219).