O definiție pentru foiufiu


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

foiufíu (-íi), s. m. – Saschiu (Vinca herbacea). – Var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr-o etimologie populară care le-a apropiat de foaie și de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219).

Intrare: foiufiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foiufiu
  • foiufiul
  • foiufiu‑
plural
  • foiufii
  • foiufiii
genitiv-dativ singular
  • foiufiu
  • foiufiului
plural
  • foiufii
  • foiufiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)