focar sn [At: DOSOFTEI, V. S. 62/2 / V: (iuz) ~e / Pl: ~e / E: foc¹ + -ar (6-16 după fr foyer)] 1 (Înv) Foc (1) mare (în care erau arși osândiții). 2 Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 3 (Trs; îf focare) Foc (80). 4 (Trs; îf focare) Naiba Ce focarea ei a făcut ?. 5 (Îvp) Fochist. 6 (Fiz) Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă etc.) pe care au căzut raze paralele Si: focus (2). 7 (Fiz; îs) ~ real Punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. 8 (Fiz; îs) ~ virtualPunctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 9 (Gmt) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 10 (Gmt) Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 11 (Glg; îs) ~ magmatic Bazin magmatic. 12 (Glg; îs) ~ seismic Hipocentru. 13 (Fig) Punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.) Si: centru, sediu, sursă. 14 (Med; îs) ~ de infecție Centru al unui proces inflamator (în care se colectează puroiul). 15 (Med; îas) Loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții. 16 (Pex; îas) Loc murdar.