FOBOFOBIE s. f. teamă patologică de a nu avea stări obsesive de frică. (< engl. phobophobia)

FOBO- „teamă, aversiune”. ◊ gr. phobos „teamă, frică” > fr. phobo-, germ. id., engl. id., it. fobo- > rom. fobo-. □ ~dipsie (v. -dipsie), s. f., boală infecțioasă virotică, specifică animalelor, care se transmite prin salivă, de obicei prin mușcătură; sin. rabie, turbare; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a nu avea stări obsesive de frică sau de repulsie; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., mișcare de curbare a plantelor pentru evitarea razelor de lumină; sin. fobofototropism; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție de îndepărtare a unui organ sau organism vegetal față de o excitație repulsivă.