FLUTTER (cuv. engl.) [flátə] subst. 1. Fenomen aeroelastic propriu aparatelor aerospațiale, care constă în apariția în timpul zborului a unor oscilații, datorate interacțiunii dintre forțele aerodinamice și cele elastice exercitate asupra lor. 2. (MED.) Fluturare; vibrație sau pulsație rapidă. ◊ F. atrial = tahiaritmie atrială (200-400 contracții atriale/min) cu răspuns ventricular regulat sau neregulat, frecvența evoluând între 60 și 300 bătăi/min., în paralel cu intensitatea tulburărilor clinice.