fluierătură sf [At: PANN, S. 1, 4/8 / P: flu-ie~ / Pl: ~ri / E: fluier + -ătură] 1 Sunet pe care îl emite cineva cântând din fluier (1). 2 Sunet pe care îl emite cineva suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură Si: fluier (5). 3 (Lpl) Fluierături (2) ale publicului în semn de aprobare sau dezaprobare la spectacole, competiții sportive etc. 4 Șuierătură. 5 Suflare puternică (și zgomotoasă) a vântului.