fludără, s.f. – (reg.) 1. Canalul prin care curge apa la moară (Odobescu, 1973). 2. Stăvilar pe care se dă drumul la apă pentru a opri moara sau pentru a reduce debitul apei. (ALR, 1956: 152). (Maram.). ♦ (top.) La fludăr, fânațe în Bogdan Vodă, Bârsana, Dragomirești, Săcel (Vișovan, 2005); La Fludără, loc de deviere a apei, pentru funcționarea morilor din localitate (Crâncău, 2011; Tăuții Măgherăuș). – Din germ. Fluder „canal de lemn, jgheab” (Odobescu, 1973), cf. germ. fludern „a plutări lemnul” (Țurcanu).